Comisia de la Veneția (CV) a întocmit un raport asupra mult-contestatelor Legilor ale Justiției. Am citit raportul de 30 de pagini și explic aici care este treaba cu implicarea serviciilor secrete în activitatea instanțelor și parchetelor. În termeni simpli, Comisia de la Veneția crede cu tărie în independența sistemului de justiție, inclusiv în fața serviciilor de securitate. În mare parte, delegația susține modificările ce reglementează relația servicii-justiție, dar aduce și câteva recomandări deosebit de importante. Citiți mai departe dacă sunteți interesați de o explicație puțin mai detaliată.

Este impresionant cât de bine informată este CV în legătură cu temerile românilor de securitate, implicarea SRI în activitatea DNA și multitudinea de protocoale care au ieșit la iveală în ultimul an. Analiza lor începe prin menționarea întregului context în par. 90-96 ale raportului CV.

În recomandările lor, CV subliniază importanța asigurării independenței și a imparțialității sistemului de justiție pentru buna funcționare a statului. Din acest motiv, statele UE trebuie să se asigure că judecătorii și procurorii nu sunt influențați de factorul politic sau alți factori, inclusiv de serviciile secrete. (par. 98 în raportul original)

În acest context, temerile legiuitorului sunt legitime (par. 99) și CV suportă schimbările care întăresc independența puterii judiciare în fața serviciilor de securitate (par. 105).

Cu toate acestea, membrii comisiei au rețineri față de noile articole care prevăd sancțiuni sau demiterea celor care au “informat” sau “colaborat” cu serviciile secrete. Din punctul CV acești termeni sunt prea vagi din punct de vedere legal (par. 105).

De asemenea, nu este clar de ce este necesar ca magistrații să depună o declarație anuală cum că nu au colaborat cu serviciile secrete (par. 105).

Nu în ultimul rând, CV recomandă României să investească capacitățile tehnice și pregătirea profesională a polițiștilor și procurorilor care trebuie să desfășoare activități de cercetare și interceptare (par. 106).

Din punctul meu de vedere, CV are o poziție foarte corectă în legătură cu amestecul serviciilor secrete în justiție. Serviciile nu prea au ce căuta în activitatea procurorilor sau a judecătorilor. De aceea, măsurile care întăresc independența magistraților sunt binevenite. Acum că tot întâlnim acest termen - “independență” - cred că trebuie să realizăm cu toții că activitatea judecătorilor și procurorilor trebuie eliberată de orice influențe externă, nu doar de cea politică.

Criticile CV asupra prevederilor legate de “servicii”, sunt de altfel și ele motivate. Termenii de “informator” și “colaborator” vin direct din trecutul nostru comunist. Dar așa cum CV subliniază, din punct de vedere al limbajului legal, acești termeni nu spun prea multe.

Ultima critică a CV, este din punctul meu de vedere cea mai justificată. Grupul PSD-ALDE a vorbit constant despre “abuzurile statului paralel”, așa că inițiativele lor legislative au fost mereu despre pedepsirea vinovaților și nicidecum despre ajutarea sistemul de justiție. După ce CCR a decis ca SRI să nu mai acorde suport tehnic celor din DNA, a rămas acest gol de competență în interiorul DNA. Dacă un procuror dorește să facă o interceptare (legală!), cum o face? Investițiile în pregătirea procurorilor și polițiștilor implicați în activitățile de cercetare sunt extrem de importante pentru lupta anti-corupție. La fel și investițiile în tehnică și echipament.

PS: Această postare face parte dintr-o serie de articole despre raportul Comisiei de la Veneția și Legile Justiției. Relevant este și articolul care explică ce este Comisia de la Veneția, dar și cel care privește Legile Justiției în ansamblu.